Claus von Stauffenberg/ sursa: facebook

Claus Philipp Maria Justinian Schenk Graf von Stauffenberg a fost un ofițer german, de origine aristocrată, care în timpul celui de al Doilea Război Mondial a participat la organizarea și executarea atentatului eșuat din 20 iulie 1944 ce viza eliminarea lui Adolf Hitler.

Contextul în care a avut loc atentatul asupra vieții lui Hitler este unul deosebit de complex. Astfel, grupuri de conspiratori care plănuiau lovitura de stat existau în Wehrmacht și în Abwehr, serviciul secret german, încă din 1938. Aceasta, însă, nu a avut loc datorita mai multor factori. Ne referim, în primul rănd la dificultatea racolării de noi simpatizanți ai mișcării de rezistență. Apoi, victoriile repurtate de armata germană, în primii doi ani de război, nu au dat șansa conspiratorilor sa-și pună în aplicare planul.

Însâ, la mijlocul anului 1943 soarta războiului s-a schimbat decisiv în defavoarea Germaniei, mai ales după marea victorie rusească de la Stalingrad. Complotiștii din rândurile armatei și aliații lor civili ajunseseră la concluzia că numai asasinarea lui Hitler ar fi putut deschide drumul către formarea unui guvern acceptabil pentru Aliații occidentali, guvern care să fi început tratativele pentru o pace separată. Semanarea unei păci separate cu occidentalii ar fi împiedicat Uniunea Sovietică să invadeze Germania și ar fi oprit vărsarea de sânge.

Pănă la sfărșitul anului 1943 au existat căteva tentative de asasinare a lui Hitler, dar au fost sortite eșecului. În primul rănd, Fuhrerul își făcea apariția tot mai rar în public, iar paza din jurul său era foarte strictă.

Numeroși ofițeri ai armatei, precum și unii înalți funcționari civili erau implicați în complot, în primăvara anului 1944. Există informații potrivit cărora inclusiv Himmler ar fi avut cunoștință de conspirație, la care nu a dorit să participe, dar nici nu a informat Gestapoul, fiind un oportunist, la fel ca întotdeauna.

La 1 iulie 1944 Stauffenberg a fost numit șeful statului major al generalului Fromm la cartierul general al Armatei de rezervă din Bendlerstrasse, în centrul Berlinului. Această poziție îi permitea să participe la conferințele militare ale lui Hitler, atât în Prusia Răsăriteană, cât și la Berchtesgaden. Stauffenberg era astfel în măsură să atenteze la viața lui dictatorului, cu ajutorul unei bombe sau al unui pistol. Conspiratorii nu fuseseră multă vreme de acord cu ideea asasinării dictatorului din motive etice sau religioase (Stauffenberg era, de altfel un catolic fervent), dar și-au schimbat poziția, poate și ca urmare a unor mărturii despre exterminarea la Auschwitz a aproximativ 250.000 de evrei unguri – punctul culminant al Holocaustui.

După uciderea lui Adolf Hitler, urma să fie declanșată Operațiunea Valkirye, aceasta constănd în preluarea controlului de către Armata de Rezervă, comandată de conspiraționiști și eliminarea focarelor de rezistență din partea SS-ului.

La începutul lui iulie Stauffenberg a participat, purtând o bombă în geantă, la două conferințe ale lui Hitler. Dar datorită faptului că s-a considerat că nu numai Hitler, dar și Himmler și poate și Göring ar fi trebuit să moară pentru ca operațiunea Valkirye să aibă șansă de reușită, atentatul a fost amânat de fiecare dată în ultima clipă, deoarece Himmler nu era prezent la conferințele militare. De fapt, complotiștii ar fi trebuit să știe că Himmler de obicei nu participa la conferințele militare ale lui Hitler.

Claus von Stauffenberg (1907-1944)

Pe 20 iulie 1944 Stauffenberg a participat la o ședință în Bărlogul Lupului, Cartierul General al Fuhrerului din Prusia Orientală. Acesta avea o bombă în geantă. De menționat că, în ciuda maniei lui Hitler pentru securitate, ofițerii care se prezentau la conferințele militare nu erau supuși vreunei percheziții.

Conferința a început pe la ora 12:10. Stauffenberg a activat detonatorul, l-a plasat în masa de exploziv plastic pregătita de Wessel von Freytag-Loringhoven și întreg ansamblul l-a introdus în geantă. A intrat în sala de conferințe și a plasat geanta cu bomba sub masa în jurul căreia se adunaseră Hitler și mai mult de 20 de ofițeri. După zece minute, Stauffenberg a părăsit camera sub un pretext oarecare. La 12:40 bomba a explodat, demolând cea mai mare parte a sălii de conferințe. Trei ofițeri și un stenograf au fost grav răniți și au murit curând.

Dar Hitler a supraviețuit, suferind doar câteva răni neglijabile. Cel mai probabil, acesta a scăpat din cauza că geanta cu explozibil fusese mutată în spatele piciorului mesei din stejar masiv, ceea ce l-ar fi ferit de explozie. Există posibilitatea ca geanta ar fi putut fi mutată de un ofițer la capătul mesei opuse de locul unde se afla Hitler. Stauffenberg, după ce a auzit explozia și a văzut fum ieșind ferestrele cu geamuri sparte ale clădirii răvășite de explozie, a presupus că Hitler a murit, a sărit într-o mașină alături de Werner von Haeften și a fugit la aeroport. La ora 13:00, a decolat la bordul unui avion He 111 spre Berlin.

Între timp, la Berlin se aflase de eșecul atentatului, iar conspiratorii au început să fie arestați. Puțin după miezul nopții, pe 21 iulie, Stauffenberg a fost executat, împreună cu alți ofițeri.

Ulterior a avut loc o epurare masivă în randurile armatei, aproximativ 50.000 de oameni fiind arestați, și circa 200 executați. Procesele au continuat pănă spre finalul războiului.

Von Stauffenberg, care avea gradul de colonel, fusese anterior grav rănit, în Africa de Nord, unde își pierduse un braț. Dănd dovada de un patriotism ieșit din comun, el a realizat pericolul pe care Adolf Hitler l-a reprezentat pentru Germania. Fiind pe deplin conștient de posibilele urmări ale unui eșec al complotului, asupra sa, a dus totuși planul la îndeplinire, nereușita putănd fi pusă exclusiv pe seama imensului ghinion.