La 22 mai 1948, guvernul comunist condus de Petru Groza retrăgea cetățenia română Regelui Mihai I al României, precum și celorlalți membri ai Familiei Regale.

Motivul acestei hotărâri a fost acela că Regele, silit să părăsească România, făcuse public în Occident adevărul despre modalitatea în care fusese forțat să semneze un act de abdicare întocmit de comuniști. Aceștia, după ce încojuraseră palatul cu unități armate fidele, îl șantajaseră pe Regele Mihai cu uciderea a peste 1000 de studenți arestați în București.

În primăvara lui 1948, guvernul comunist de la București încercase să cumpere tăcerea Regelui Mihai I cu promisiunea despăgubirii pentru bunurile sale rămase în țară. Oferta a fost însă refuzată de Rege, care a început să comunice reprezentanților cancelariilor occidentale adevărul despre abuzurile și crimele regimului de ocupație sovietic La 4 martie 1948, el reușise cu greu să susțină chiar și o conferință de presă la Londra. În interviurile sale de după 1990, Regele Mihai a arătat însă că guvernele occidentale nu priviseră cu ochi buni demersurile sale, temându-se să nu îi deranjeze pe sovietici.

Declarațiile Regelui Mihai I au stârnit furia comuniștilor. Ziarul Scânteia, organul regimului de la București, avea să-i acuze pe membrii Familiei Regale că „înteţesc uneltirile împotriva intereselor poporului român şi Republicii Populare Române, prin acţiuni potrivnice îndatoririlor de fidelitate faţă de ţară”, retrăgând, la 22 mai 1948, cetățenia română tuturor membrilor Familiei Regale a României. Totodată, guvernul comunist decidea confiscarea tuturor proprietăților din țară ale membrilor Familiei Regale.

Este de remarcat că, după 1990, actul abuziv adoptat de comuniști în 1948 a servit ca pretext noii puteri care a interzis, ani la rând, revenirea Regelui Mihai în țară. Majestatea Sa defunctă a primit recunoașterea cetățeniei române abia în anul 1997, în timpul administrației Emil Constantinescu.