Audie Murphy alaturi de decoratiile primite

Sunt puțini aceia despre a căror viață se poate scrie o carte sau face un film. Cel în onoarea căruia scriem astăzi acest articol face, cu prisosință, parte din această categorie.

Vom începe cu începutul, așadar. Audie Murphy nu a avut o copilărie blândă sau lipsită de griji. Acest lucru s-a reflectat poate în acțiunile sale de mai târziu. Acesta s-a născut pe 20 iunie 1925, în Kingston, statul Texas, într-o familie de fermieri săraci, ce avea descendenți irlandezi. Așa cum am spus, copilăria lui Murphy a fost una marcată de sărăcie și lipsuri, având unsprezece frați. Tatăl sau nu a fost un părinte model, după cum avea să-și amintească Audie mai târziu. Datorită acestui fapt, tânărul Murphy a renunțat la școală după ce a absolvit cinci clase și a mers să lucreze pe plantațiile de bumbac ale Texasului. Pentru această muncă grea primea 1 dolar pe zi, echivalentul a 18 dolari de astăzi. Pentru a completa mesele familiei, Murphy mergea adesea să vâneze iepuri, veverițe, sau alte animale mici. Se pare că aceasta este perioada în care și-a dezvoltat deosebitele talente de țintaș. Ulterior, în adolescență, va lucra ca funcționar de birou și ajutor la o benzinărie.

Pentru familia Murphy, lucrurile se vor înrăutăți în 1940, când tatăl sau va abandona familia. Un an mai târziu, mama lui va muri de pneumonie. În acest moment, întreținerea familiei a căzut exclusiv pe umerii săi adolescentini.

Atunci când, la 7 decembrie 1941, Japonia atacă baza navală americană de la Pearl Harbour, Murphy a luat decizia de a se înrola în armată, atât pentru solda pe care urma să o primească, dar și pentru a-și onora mama decedată. Din păcate pentru el, a fost refuzat, datorită staturii sale plăpânde. La acel moment, Audie avea 1,66 m și 45 de kilograme. Nu va accepta acest refuz, în șapte luni îngrășându-se 6 kilograme. Sora sa va depune mărturie că are 18 ani, deși avea doar 17, și astfel a fost, într-un final, acceptat.

Nu a fost acceptat la Marines, principala sa alegere, ci la infanterie. Va efectua instrucția de bază la Fort Wolters și, mai apoi, pregătirea avansată la Fort Meade, în Maryland. Imediat, Murphy a fost încorporat la faimosul regiment 15 Infanterie și trimis în Africa de Nord. Unitatea a debarcat în Maroc, în noiembrie 1942, ca parte din operațiunea Torța. Practic, Aliații încercau să prindă ca într-un clește trupele italo-germane, americanii dinspre vest, iar britanicii dinspre Egipt.

După lupte grele, mai ales în trecătoarea Kasserine, aliații reușesc să încercuiască forțele Axei în Tunisia, unde se vor preda în mai 1943. În cursul acestei campanii, Murphy nu a luat parte la lupte. Prima sa experiență de luptă a avut loc după invazia aliată a Siciliei, în iulie 1943.

Într-o hărțuială cu forțele italiene, Murphy își va pune în valoare excelentele calități de trăgător la țintă, doborând doi ofițeri. În urma acestei acțiuni va fi avansat la gradul de caporal. În timpul campaniei italiene, el își va impresiona superiorii prin curaj, anduranță și inventivitate, dar și calități de lider indubitabile. Într-un alt episod din cadrul aceleiași campanii, a fost lovit de un lunetist german în șold. Fără a-și pierde sângele rece, l-a împușcat pe acesta între ochi. Tot în Italia va suferi câteva atacuri de malarie.

În luna august a anului 1944, unitatea sa se află în sudul Franței, ca parte a operațiunii Dragon. Aici a avut loc episodul în care Audie Murphy, împreună cu alți camarazi, au fost păcăliți de un grup de soldați germani care au simulat că vor să se predea. Imediat ce americanii s-au apropiat de ei, aceștia au deschis focul. În acest moment, observând că inclusiv unul din bunii săi prieteni este ucis, Murphy practic își pierde mințile, atacând soldații germani cu mâinile goale, doborandu-i până la unul. Ulterior, găsește o mitralieră grea și grenade, cu care va curăța întregul sector de inamici.

Pentru această faptă, va primi prima sa decorație importantă – Distinguished Service Cross. Ulterior, Audie își va crea un stil de a acționa, foarte similar cu cel din episodul petrecut din sudul Franței. Ca recompense, nu numai că va primi numeroase medalii, dar va înainta și în grad. Astfel, în ianuarie 1945, la doar 20 de ani, ajunsese deja la gradul de sublocotenent.

În aceeași lună, Murphy va avea una din acțiunile care îl vor transforma în legendă în anii ce vor veni. Conducând un grup de aproximativ 40 de soldați în orășelul Holtzwihr, de la granița franco-germană, unitatea avea ca scop ocuparea unei intersecții, până la venirea întăririlor. Acestea însă au întârziat să se materializeze. În schimb, au apărut circa 250 de germani, sprijiniți de șase tancuri și artilerie. Insensibil în fața pericolului, a ordonat oamenilor săi să se retragă la adăpost, rămânând singur pentru a coordona acoperirea de artilerie, de la telefonul de campanie. Apoi, într-o acțiune demnă de un erou grec mitic, constatând că mitraliera grea de pe un tanc distrus este încă funcțională, a deschis focul doborând zeci de soldați inamici, concomitent transmițând coordonatele de tragere către propria artilerie. Deși rănit la picior, reușește să scape la adăpostul pozițiilor defensive construite de oamenii săi. O numărătoare ulterioară a dovedit că ucisese peste 50 de soldați germani cu mitraliera și mult mai mulți, indirect, coordonând tirul de artilerie. Pentru acțiunile sale din orașul Holtzwihr, sublocotenentul Murphy va primi prestigioasa Medal of Honor.

Este momentul în care Audie Murphy devine o celebritate în armata americană. Ofițerii superiori îl doreau în spatele frontului pentru a-l proteja, mai degrabă decât în luptă. Până la sfârșitul războiului, ajunsese la gradul de locotenent, din simplu soldat, ucisese, rănise sau luase prizonieri 240 de soldați inamici și primise 33 de decorații, din partea armatelor americane, britanică și belgiană, făcându-l cel mai decorat soldat din al doilea război mondial. Fusese rănit de trei ori și trecuse prin malarie.

A fost lăsat la vatră având gradul de locotenent. Abia întors acasă, în septembrie 1945, fotografia sa este remarcată de actorul și producătorul de la Hollywood James Cagney, celebru în anii ’30 datorită rolurilor sale de gangster din filme. Deși casa de filme a lui Cagney investește în lecții de alocuțiune, dans și actorie, succesul lui Murphy întârzie să apară. Apare în două filme nu foarte importante, în anul 1948, Beyond Glory și Texas, Brooklyn and Heaven. Însă, în 1949, apare în mult mai de succesul film Bad Boy, în rolul unui delicvent minor. În același an, își va publica memoriile, sub forma unui volum, sub numele “Până în iad și înapoi”, care vor deveni un best seller. Tot acum, Murphy se va căsători cu actrița Wanda Hendrix.

Ulterior, va juca în diverse filme, majoritatea western-uri. În 1955, îi vor fi ecranizate memoriile, în filmul “To the Hell and Back”, în care își va juca propriul rol. Acest film a fost un success de box-office și a rămas cel mai profitabil film al casei Universal Pictures, până la apariția “Jaws”.

Trebuie precizat că, deși cariera sa în actorie a luat avânt, Murphy a fost torturat, după război, de ceea ce astăzi este cunoscut dub numele de PTSD. Avea coșmaruri, anxietate, era iritabil și suferea de insomnie. Dormea cu un pistol încărcat sub pernă și se trezea noaptea țipând. Nu se despărțea de pistol nici pe platourile de filmare, multora dintre colegi fiindu-le teamă de el.

Era evident că nici căsnicia sa nu avea cum să scape de aceste probleme. Nu o dată, în timpul certurilor, și-a amenințat soția cu un pistol. Starea sa psihică s-a deteriorat cu timpul, până la punctul la care îi cere soției sale, o actriță mult mai de succes decât el, să renunțe la carieră pentru a sta acasă. Gelozia sa devenise patologică. Evident că mariajul nu putea rezista, soția sa părăsindu-l după numai șapte luni.

Murphy se va recăsători, tot cu o actriță, pe numele Pamela Archer. Va fi o căsnicie fericită, dar Audie nu va scapă de declinul stării sale psihice. Odată cu aceasta va începe și declinul carierei de actor.

În anii ’60 va deveni dependent de un medicament numit Placidyl, despre care abia ulterior s-a aflat că, în realitate, nu făcea altceva decât să înrăutățească starea de depresie. Realizând ceea ce i se întâmplă, își va învinge dependența, fără ajutor medical, încuindu-se timp de o săptămână într-o cameră de hotel.

Ulterior, va dezbate în mod public subiectul tabu la acel moment, al veteranilor tulburați de ceea ce experimentaseră în război. Datorită abordării sale foarte deschise asupra unui subiect despre care înainte nu se vorbea, au început discuții publice despre probleme similare ale soldaților întorși din Coreea sau Vietnam.

Cu o carieră în cinematografie aproape terminată, Murphy se va reorienta, va avea o fermă de cai și alte diverse afaceri. De asemenea, va face versuri de muzică country și pop, inclusiv pentru celebrul Dean Martin.

Audie Murphy își va găsi sfârșitul într-un accident aviatic, în Virginia, în anul 1971. A fost înmormântat cu onoruri militare complete la cimitirul militar Arlington, din același stat. Conform arhivelor cimitirului, singurul mormânt vizitat de mai mulți oameni decât cel al lui Audie Murphy, este cel al fostului președinte american J.F. Kennedy.

Pentru final aș lansa o întrebare pentru cititorii acestui articol. Cine a fost Audie Murphy? Cel mai decorat erou de război American din toate timpurile? Un actor mediu de la Hollywood? Unul dintre milioanele de soldați întorși din război cu răni psihice? Un om care a avut curajul să vorbească despre subiectul tabu al veteranilor de război care nu se mai pot integra în societate? Toți cei de mai sus?

Citește si:

Marea epidemie de ciumă din 1348 / Origini / Cum s-a extins / Urmări neașteptate

Poezia goliarzilor, Carmina Burana și de ce Evul Mediu nu a fost o epocă întunecată

De ce au luptat atât de mulți străini pentru Hitler?! Convingeri si conjuncturi

Dien Bien Phu – Bătălia care a simbolizat sfârșitul imperiului colonial francez în Asia

Cine a fost Lavrenti Beria, arhitectul terorii staliniste și unul dintre cei mai mari criminali ai secolului

Witold Pilecki – eroul absolut al Poloniei / Omul care s-a lăsat închis la Auschwitz, a demascat planurile naziștilor și pe care rușii au încercat să-l șteargă din istorie

Lauri Torni, soldatul finlandez care a luptat pentru trei armate împotriva rușilor / De la bătălia pentru Karelia până în Vietnam

Așii aviației: Alexei Meresiev – Drumul de la strungar la erou de film

Legenda Baronului Roșu, ultimul cavaler al aerului din primul razboi mondial

Uimitoarea poveste a lui Simo Häyhä, vânătorul finlandez devenit cel mai bun lunetist al tuturor timpurilor

Albert Speer, geniul arhitecturii naziste, omul care a spus: “Îmi pare rău”

Otto Skorzeny – între mit și realitate

Povestea Diviziei Azul în cel de-al doilea război mondial

21 iunie în istorie: Galileo Galilei este găsit vinovat de erezie de către Inchiziţie

18 iunie în istorie: Bătălia de la Waterloo

100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon

3 iunie în istorie: Masacrul din piața Tiananmen

75 de ani de la procesul „ziariştilor fascişti, vinovaţi de dezastrul ţării”

75 de ani de la moartea marelui dramaturg Mihail Sebastian

Povestea lui Kurt Ksniepel, eroul necunoscut al Germaniei în cel de-al doilea război mondial

27 iunie 1913: România declară război Bulgariei

1 COMENTARIU

Comments are closed.