Născut în 1923 în satul Peșteana, jud. Mehedinți, a fost ofițer de aviație și parașutist în timpul războiului, luând calea codrului primăvara lui 1949, după ce răspunsese virulent șicanelor la care organele comuniste locale începuseră să-i supună familia. S-a alăturat organizației Mișcarea Română de Rezistență, inițiată de învățătorul Dumitru Totir, muncitorul Dumitru Năsărâmbă și avocatul Gheorghe Florescu.

În 1950 are loc un proces al organizației. Prin sentinţa 458 din 5 iunie 1950 Nicolae Trocan este condamnat la moarte în contumacie. În ciuda acestei condamnări, el continua să cutreiere, deghizat, regiunea din Gorj și până la Turnu Severin, îngrozind trupele de miliţie. Pe capul lui se pusese un premiu de 100.000 lei. Treptat, devenise un personaj de legendă, îndrăgit de populaţie, care îl socia cu haiducii de altă dată.

În mai 1952 este capturat profesorul Dumitru Totir. Nicolae Trocan va continua să se ascundă în zona Cătune-Valea Perilor din judeţul Gorj, unde a fost arestat pe 27 august 1952, fiind trădat de vechi prieteni din copilărie – învăţătorul Boulescu şi Ticu Chiţimia. Aceștia, în locul recompensei la care sperau, au fost condamnaţi pentru omisiune de denunț şi găzduire. Procesul a avut loc la Craiova, în noiembrie 1952, unde se găseau arestaţi câteva sute de oameni. Despre aceștia, Nicolae Trocan a declarat că nu au ştiut nimic despre scopul acţiunii lui.

În declarația dată de el la Securitate, a scris: „Subsemnatul Nicolae M. Trocan, cu domiciliul în trecut, în comuna Zegujani, judeţul Mehedinţi, astăzi nestabil în judeţul Gorj, fiind major, conştient de urmările ce vor decurge şi în deplinătatea facultăţilor mintale, declar: sunt anticomunist, sunt pentru credinţa în Dumnezeu, Ţară şi Neam – monarhie – până-n măduva oaselor. Declar că am fost român, sunt român şi vreau să mor român, că sunt împotriva tuturor străinilor, fie de orice neam ar fi, care prin dictat doresc să pună sistemele lor sociale, politice şi culturale în dauna poporului nostru, a originilor noastre, a obiceiurilor noastre. Şi mai pe scurt, sunt trup şi suflet din trupul ţării mele. Aceasta-mi este declaraţia pe care o semnez. (ss indescifrabil, Nicolae Trocan, 19.06.1952)… Vă rog să ataşaţi scrisoarea cât şi declaraţiile mele în original, dacă se poate, dosarului meu de la Curtea Marţială Craiova. Am această satisfacţie, domnule şef, că oricare ar fi rezultatul cu mine, am ajutat şi eu, fie chiar cu o pietricică, la clădirea edificiului România democrată. În înţelesul adevărat al cuvântului meu de mâine, fie ca generaţiile viitoare să ia pildă de sacrificiile noastre, de beneficiile noastre, de care sunt şi mai mândru

Prin sentinţa 307 din 26 noiembrie 1952, Nicolae Trocan a fost condamnat la moarte, fiind condamnat pe 20 iulie 1953, în ziua de Sfântul Ilie, la Penitenciarul din Craiova.