Fenomenul ”muncitorilor săraci” care lucrează a crescut constant din 2008 în aproape toate țările europene, atât de mult încât în ​​2018, 9,5% dintre lucrători riscau sărăcia. Europa a pus de mult timp în aplicare diverse instrumente pentru a rezolva problema și, din punct de vedere financiar, cel mai important program este Fondul social european care sprijină măsuri pentru îmbunătățirea calității ocupării forței de muncă, scrie La Repubblica.

„Întrucât o parte a problemei este legată de nivelul scăzut de pregătire, fondurile structurale au potențialul de a sprijini statele membre în îmbunătățirea sistemelor lor de educație și formare profesională, în special în timpul vieții lor profesionale. Cu toate acestea, sunt necesare resurse suplimentare, inclusiv pentru plan de legiferare „, explică Luca Ratti, profesor asociat de drept european și comparativ al muncii la Universitatea din Luxemburg, coordonator al grupului de cercetare„ Working, Yet Saor (WorkYP) „, care a primit o finanțare de 3,2 milioane de euro timp de trei ani de la programul UE Orizont 2020.

Proiectul tratează persoanele care, în timp ce lucrează, sunt expuse riscului de sărăcie sau sub pragul sărăciei (așa-numiții „lucrători săraci”).

În 2017, aproape 10% din populația activă a UE a fost considerată în pericol de sărăcie, pentru aproximativ 20,5 milioane de lucrători.

În Europa, Luxemburg are a doua cea mai mare rată de sărăcie, egală cu 13,5% (date din 2018); Belgia cu 5,2%, Germania cu 9,1%, Italia cu 12,2%, Olanda cu 6,1%, Polonia cu 9,7%, iar în final Suedia cu 7 %.

Pe lângă faptul că duce la excluderea socială, inegalitatea și inegalitatea, sărăcia la locul de muncă pune în pericol o caracteristică esențială a cetățeniei UE, și anume perspectiva de a duce o viață demnă.

Distribuția sărăciei la locul de muncă diferă substanțial în Europa, atât datorită dinamicii diferite a sistemelor sociale, cât și a consecinței diferitelor politici puse în aplicare de fiecare stat membru.

Diferențele regionale sunt astfel încât, pentru a fi considerați muncitori săraci în România, trebuie să câștigați mai puțin de 200 de euro, în Luxemburg mai puțin de 2000.

„Diferențele – continuă Ratti – se găsesc între țările cu diferențe enorme în ceea ce privește costul vieții, cum ar fi tocmai România și Luxemburg, dar și între țările vecine, unde nivelul de trai este mai similar.

Riscul sărăciei la locul de muncă este mai mare de 13% în Luxemburg și doar 5% în Belgia.

Cauzele acestora sunt multiple și adesea, acestea depind nu numai de nivelul salariilor minime, ci și de serviciile de asistență publică și asistență asociate cu anumite niveluri de venit și de aceleași caracteristici ale populației active, de exemplu, un număr tot mai mare de lucrători independenți, în special cei care își obțin veniturile în principal de la un singur client.

Nu în ultimul rând, trebuie amintită compoziția familiei: cele mai expuse familii sunt acelea unde sunt părinți singuri cu copii și cei în care un singur părinte primește un venit constant pe parcursul anului.