sursa: flickr

În 1962, India și China au purtat un război, în aceeași regiune din Himalaya, unde cel puțin 20 de soldați au fost uciși luni seara într-o confruntare sângeroasă între cele două părți, potrivit CNN.

În urmă cu 6 decenii, o lună de luptă a dus la o victorie militară chineză, Beijingul declarând încetarea focului după ce a asigurat controlul de facto al Aksai Chin, zonă revendicată de ambele țări. Bătălia de o lună luat viața a aproximativ 700 de militari chinezi și aproape dublu de partea indiană.

Dar militarii care se confruntă astăzi în Himalaya sunt cu mult diferiți de cei care au luptat în urmă cu 58 de ani.

Deși există voci care afirmă că Beijingul deține un avantaj militar semnificativ față de India, studiile recente efectuate de Belfer Center de la Harvard Kennedy School of Government din Boston și Centrul pentru Securitate de la Washington sugerează că India menține un avantaj în munții de mare altitudine, cum ar fi cei în care se desfășoară confruntarea din 2020.

Nimeni nu se așteaptă ca tensiunile proaspete să explodeze în război nuclear, dar faptul că atât China cât și India au devenit puteri nucleare, confruntarea lor anterioară nu poate fi ignorată atunci când se evaluează echilibrul de putere.

Beijing a devenit o putere nucleară în 1964, iar India în 1974.

Cifrele lansate săptămână aceasta de către Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIRPI) estimează că China are aproximativ 320 de focoase nucleare, mai mult decât dublul celor din India, potrivit SIRPI.

Ambele țări mențin o triadă de sisteme de livrare – rachete, bombardiere și submarine. Amândoi se angajează, de asemenea, la o politică „no first use”, însemnând că s-au angajat doar să utilizeze arme nucleare în represalii pentru un atac nuclear asupra lor.

Potrivit studiilor, în ceea ce privește forțele aeriene, India se află în avantaj, având în vedere faptul că a construit baze în poziții cheie, iar avioanele lor sunt mai bine adaptate la condițiile meteo specifice ale zonei. Totodată, India stă mai bine și în ceea ce privește experiența piloților.

Datorită conflictelor dese cu Pakistan, forțele terestre indiene beneficiază și ele de un plus de experiență, ținând cont de faptul că ultima confruntare armată a armatei chineze a avut loc în 1979, cu Vietnamul.

Regimul de la Beijing deține avantajul în ceea ce privește bugetul alocat noilor arme și tehnologii annual, acesta fiind de patru ori mai mare decât al rivalilor indieni.

Cu privire la retaua de alianțe, nu se poate trece cu vederea apropierea tot mai strânsă a Indiei de SUA, forțele armate ale celor două țări efectuând exerciții militare împreună în repetate rânduri. Totodată, regimul de la New Delphi poate conta, în caz de conflict, de eventuala colaborare a Franței, Japoniei sau a Australiei.