sursa foto: USR.ro

 

Noul Cod Silvic a fost promulgat de președintele Klaus Iohannis. Actul prevede sancțiuni mai aspre pentru tăierile ilegale de păduri și pentru violențele asupra pădurarilor. Pe de altă parte, organizația non-guvernamentală World Wide Fund (WWF) este nemulțumită de modificările aduse. „Nu rezolvă problema combaterii tăierilor ilegale. Este o simplă cosmetizare.” i-a transmis WWF șefului statului printr-o scrisoare.

În Codul Silvic, adoptat de Parlament și promulgat de președinte, scrie că furtul de copaci este o infracțiune penală indiferent de prejudiciu, iar avizul de transport va fi obligatoriu și pentru vehiculele care transportă rumeguș, biomasă, coajă de copac sau orice rest de lemn. În plus, tirurile sau camioanele cu care sunt transportaţi arborii tăiaţi ilegal vor putea fi confiscate, iar tăierile la ras vor fi interzise în rezervaţiile naturale.

Reprezentanții WWF nu cred că actul normativ va rezolva problema tăierilor ilegale. De aceea, în urmă cu o săptămână, aceștia i-au trimis o scrisoare lui Klaus Iohannis să nu promulge Codul Silvic și să îl retrimită în Parlament. .

În scrisoarea transmisă președintelui, reprezentanții ONG-ului susțineau că:

  • Este instituit un prag (aberant) de 10 m3 pentru a sancționa ca infracțiune silvică transporturile materialelor lemnoase care nu sunt însoţite de documente specifice de transport din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienţei acestora. Este practic anulată eficientizarea sistemului de combatere a tăierilor ilegale și, mai mult, este vulnerabilizată securitatea personalului silvic care are atribuții de pază a pădurilor. Astfel, pentru a stabili infracțiunea, personalul de pe teren este din nou obligat să-i surprindă pe hoții de lemne în flagrant.
  • Se incriminează ca infracţiune silvică orice tăiere fără drept, dar nu se stabilește un prag rezonabil și nu se definește în mod clar „tăierea fără drept”. Aceste prevederi vor acționa ca un „tigru de carton”: fie vor fi inaplicabile și nu vor descuraja hoții de lemne, fie riscă să genereze abuzuri care nu vor avea alt efect decât îngreunarea activității instanțelor de judecată.
  • Responsabilitatea valorificării superioare a lemnului din pădurile aflate în proprietate publică este transferată sub forma unei „dorințe” pentru viitor și eșalonată într-un mod care nu este credibil. Dezvoltarea infrastructurii forestiere (aspect esențial pentru obținerea acestui deziderat) nu este susținută legal și nici nu sunt precizate responsabilități clare pentru proprietarii și administratorii de păduri.
  • “Supraîncărcarea” ca mod de operare nu este sancționată ca infracțiune silvică. Cantitățile declarate ce rezultă din documentele specifice de transport nu sunt conforme cu realitatea (N.B. cu luarea în considerare a unor toleranţe de măsurare rezonabile) și, totuși, ele nu sunt definite ca “recoltare ilegală” a lemnului.  Este în continuare încurajată “dispariția” lemnului din pădure, neplătit și nefiscalizat. Este susținut furtul cu acte în regulă întrucât “proveniența materialelor lemnoase”, așa cum este acum definită, reprezintă doar sursa localizată de unde acestea au fost obținute/locul de recoltare și nu conține nicio referință asupra cantităților exprimate pe tipuri de materiale lemnoase.
  • Dezincriminează tăierea fără drept/ilegală a pădurilor din afara fondului forestier național, cu impact mai ales asupra ariilor naturale protejate. Conform Rezultatelor Inventarului Forestier Național, sunt peste 500.000 ha de păduri în afara fondului forestier național, care în prezent sunt cele mai expuse riscurilor de degradare a ecosistemelor forestiere.